Hurghada este o destinatie de vacanta incitanta si vibranta poate toate categoriile de turisti, indiferent din ce colturile ale lumii ar fi ei. Hurghada este o lume a contrastelor puternice, cea in care intalnim hoteluri de lux cu toate facilitatile moderne, iar cealalta formata din satele de beduini aruncate in nispul rosu al desertului aspru, uneori neprietenos cu oamenii veniti din lumea civilizata. Atragerea a zeci de mii te turisti in fiecare an, Hurghada a devenit una dintre statiunile din Egipt, a vacantelor de top, una dintre destinatiile populare la Marea Rosie.
Transformata in ultimii ani dintr-un mic sat de pescari, Hurghada a reusit sa-si pastreze farmecul sau natural si istoric, in ciuda numeroaselor transformari , aici marile lanturi hoteliere construindu-si adevarate resorturi de 5 stele, cu numeroase piscine, zone spa dintre cele si mai moderne si un concept de masa all inclusive foarte sofisticat.Dintre cele mai reprezentative hoteluri in Hurghada, Marriott Hrg 5* , Festival Riviera Resort 5*, Desert Rose 5*, Citadel Azur Resort 5*, Hilton Plaza 5*,
Hilton Resort 5*, Titanic Palace 5* se detaseaza prin lux, confort, servicii ireprosabile, ingrediente pentru o vacanta perfecta in Hurghada
.
Pentru cei care doresc clipe de aventura si adrenalina, le propunem excursiile de o zi in Luxor si Cairo, sau de ce nu , intr-un sat de beduini pentru a cunoaste pe viu viata aspra din desert a clasei de jos .Hurghada ofera si posibilitati de scufundari.
In mijlocul beduinilor
In drum spre sat, autocarul opreste la un asa zis bazar , improvizat cu diverse obiecte artizanale, unde abia scapam de localnicii si copii desculti si murdari, de a cumpara sau a le da ceva suveniruri( banii erau cel mai important suvenir cu care puteai sa-i faci fericiti).De pe soseaua impecabila, autocarul vireaza undeva la dreapta, pe o sosea formata mai degraba dintr-un pietris marunt, inaintand cu salturi ca de cangur pe suprafata valurita creata tot de masini. Din sen opus, din norii de praf incep sa-si faca aparitia Atv-urile.
Cortul beduinilor este amplasat intr-un adapost natural format din stanci roscate. Nu gasesc nimic spectaculos. Incerc sa ma bucur de atmosfera primitoare din cort, unde nu puteam sa nu observ prezenta masutelor joase si a mai multor perne.( Doamne, civilizatie in mijlocul desertului! ). Oare as putea locui aici la lumina lumanarilor, asezate cu mare grija in sticle de plastic taiate neuniform?. Accept un paharel cu ceai cald oferit de un beduin imbracat in hainele sale albe, scrobite la fix. Aici este sat sau ne-au adus astia la teatru? Incercam sa legam un dialog, despre scoli, despre viata din desert. Raspunsurile evazive ma fac sa renunt. Intre timp masa este pregatita, iar in desert isi fac aparitia si dansatorii. Simt ca ma sufoc. Gazdele , cu mic cu mare incep sa cante. Ce-or canta oare? Nu inteleg nimic.In afara de zambetele fortate si de datul din palme nu am inteles nimic.In rest, plecaciuni, un dans din buric, total fals.
O femeie imbracata in negru pregateste ceva afara, pe un fel de plita. Este ca un fel de lipie. Imi intinde mana. Ma sperii. Refuz cu politite din delicatesea oferita. Plec de acolo , putin derutat. Daca asa arata un sat de beduini, bine regizat, comercial, cum arata oare cele adevarate, salbatice din mijlocul desertului?! Nu vreau sa aflu. Urcam in autocar, cu gandul la dusul cu apa fierbinte de la hotel si la un pahar de whiscky cu gheata.